imigra
Portuguese edit
Verb edit
imigra
- inflection of imigrar:
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French immigrer, from Latin immigrare.
Verb edit
a imigra (third-person singular present imigrează, past participle imigrat) 1st conj.
- to immigrate
Conjugation edit
conjugation of imigra (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a imigra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | imigrând | ||||||
| past participle | imigrat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | imigrez | imigrezi | imigrează | imigrăm | imigrați | imigrează | |
| imperfect | imigram | imigrai | imigra | imigram | imigrați | imigrau | |
| simple perfect | imigrai | imigrași | imigră | imigrarăm | imigrarăți | imigrară | |
| pluperfect | imigrasem | imigraseși | imigrase | imigraserăm | imigraserăți | imigraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să imigrez | să imigrezi | să imigreze | să imigrăm | să imigrați | să imigreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | imigrează | imigrați | |||||
| negative | nu imigra | nu imigrați | |||||