improbitate

Latin

Noun

improbitāte

1. ablative singular of improbitās

Romanian

Etymology

Borrowed from French improbité. Equivalent to in- +‎ probitate.

Noun

improbitate f (plural improbități)

1. improbity

Declension

Declension of improbitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) improbitate	improbitatea	(niște) improbități	improbitățile
genitive/dative	(unei) improbități	improbității	(unor) improbități	improbităților
vocative	improbitate, improbitateo		improbităților