infracțiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French infraction.

Noun

infracțiune f (plural infracțiuni)

1. criminal offence

Declension

Declension of infracțiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) infracțiune	infracțiunea	(niște) infracțiuni	infracțiunile
genitive/dative	(unei) infracțiuni	infracțiunii	(unor) infracțiuni	infracțiunilor
vocative	infracțiune, infracțiuneo		infracțiunilor