ingeniu

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin ingenium.

Noun

ingeniu m (plural ingeni-u)

1. inteligență

Declension

Declension of ingeniu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ingeniu	ingeniuul	(niște) ingeni-u	ingeni-ui
genitive/dative	(unui) ingeniu	ingeniuului	(unor) ingeni-u	ingeni-ulor
vocative	ingeniuule		ingeni-ulor

References

• ingeniu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN