ingera
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French ingérer, from Latin ingerere.
Verb edit
a ingera (third-person singular present ingerează, past participle ingerat) 1st conj.
- to ingest
Conjugation edit
conjugation of ingera (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ingera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ingerând | ||||||
| past participle | ingerat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ingerez | ingerezi | ingerează | ingerăm | ingerați | ingerează | |
| imperfect | ingeram | ingerai | ingera | ingeram | ingerați | ingerau | |
| simple perfect | ingerai | ingerași | ingeră | ingerarăm | ingerarăți | ingerară | |
| pluperfect | ingerasem | ingeraseși | ingerase | ingeraserăm | ingeraserăți | ingeraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ingerez | să ingerezi | să ingereze | să ingerăm | să ingerați | să ingereze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ingerează | ingerați | |||||
| negative | nu ingera | nu ingerați | |||||