inova

Portuguese

Verb

inova

1. inflection of inovar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French innover, Latin innovare.

Verb

a inova (third-person singular present inovează, past participle inovat) 1st conj.

1. to innovate

Conjugation

    conjugation of inova (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a inova
gerund			inovând
past participle			inovat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	inovez	inovezi	inovează	inovăm	inovați	inovează
	imperfect	inovam	inovai	inova	inovam	inovați	inovau
	simple perfect	inovai	inovași	inovă	inovarăm	inovarăți	inovară
	pluperfect	inovasem	inovaseși	inovase	inovaserăm	inovaserăți	inovaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să inovez	să inovezi	să inoveze	să inovăm	să inovați	să inoveze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		inovează			inovați
	negative		nu inova			nu inovați

Derived terms

• inovare

Related terms

• inovație
• inovator
• nou
• renova