intransigență
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French intransigeance.
Noun
editintransigență f (uncountable)
Declension
editDeclension of intransigență
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) intransigență | intransigența | (niște) intransigențe | intransigențele |
genitive/dative | (unei) intransigențe | intransigenței | (unor) intransigențe | intransigențelor |
vocative | intransigență, intransigențo | intransigențelor |