invită

Romanian

Etymology

Borrowed from French invite.

Noun

invită f (plural invite)

1. opening in a game

Declension

Declension of invită

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) invită	invita	(niște) invite	invitele
genitive/dative	(unei) invite	invitei	(unor) invite	invitelor
vocative	invită, invito		invitelor

References

• invită in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN