iriza

Romanian

Etymology

Borrowed from French iriser.

Verb

a iriza (third-person singular present irizează, past participle irizat) 1st conj.

1. to make, or to become iridescent

Conjugation

    conjugation of iriza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a iriza
gerund			irizând
past participle			irizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	irizez	irizezi	irizează	irizăm	irizați	irizează
	imperfect	irizam	irizai	iriza	irizam	irizați	irizau
	simple perfect	irizai	irizași	iriză	irizarăm	irizarăți	irizară
	pluperfect	irizasem	irizaseși	irizase	irizaserăm	irizaserăți	irizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să irizez	să irizezi	să irizeze	să irizăm	să irizați	să irizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		irizează			irizați
	negative		nu iriza			nu irizați