iscălitură

Romanian

Etymology

From iscăli +‎ -tură.

Noun

iscălitură f (plural iscălituri)

1. signature

Declension

Declension of iscălitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) iscălitură	iscălitura	(niște) iscăliture	iscăliturele
genitive/dative	(unei) iscăliture	iscăliturei	(unor) iscăliture	iscăliturelor
vocative	iscălitură, iscălituro		iscăliturelor