ispășire

Romanian

Etymology

From ispăși +‎ -re.

Noun

ispășire f (plural ispășiri)

1. expiation, atonement of a sin

Declension

Declension of ispășire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ispășire	ispășirea	(niște) ispășiri	ispășirile
genitive/dative	(unei) ispășiri	ispășirii	(unor) ispășiri	ispășirilor
vocative	ispășire, ispășireo		ispășirilor