isteți

Romanian

Etymology

From isteț +‎ -i.

Verb

a isteți (third-person singular present istețește, past participle istețit) 4th conj.

1. to become clever

Conjugation

    conjugation of isteți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a isteți
gerund			istețind
past participle			istețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	istețesc	istețești	istețește	istețim	istețiți	istețesc
	imperfect	istețeam	istețeai	istețea	istețeam	istețeați	istețeau
	simple perfect	isteții	istețiși	isteți	istețirăm	istețirăți	istețiră
	pluperfect	istețisem	istețiseși	istețise	istețiserăm	istețiserăți	istețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să istețesc	să istețești	să istețească	să istețim	să istețiți	să istețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		istețește			istețiți
	negative		nu isteți			nu istețiți