izbânditor

Romanian

Etymology

From izbândi +‎ -tor.

Adjective

izbânditor m or n (feminine singular izbânditoare, masculine plural izbânditori, feminine and neuter plural izbânditoare)

1. successful

Declension

Declension of izbânditor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	izbânditor		izbânditoare	izbânditori	izbânditoare
	definite	izbânditorul		izbânditoarea	izbânditorii	izbânditoarele
genitive/ dative	indefinite	izbânditor		izbânditoare	izbânditori	izbânditoare
	definite	izbânditorului		izbânditoarei	izbânditorilor	izbânditoarelor