izmeni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic измѣнити (izměniti), from Proto-Slavic *izměniti (“to change”), from *měniti.

Verb

a izmeni (third-person singular present izmenește, past participle izmenit) 4th conj.

1. (colloquial) to act whimsy

Conjugation

    conjugation of izmeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a izmeni
gerund			izmenind
past participle			izmenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	izmenesc	izmenești	izmenește	izmenim	izmeniți	izmenesc
	imperfect	izmeneam	izmeneai	izmenea	izmeneam	izmeneați	izmeneau
	simple perfect	izmenii	izmeniși	izmeni	izmenirăm	izmenirăți	izmeniră
	pluperfect	izmenisem	izmeniseși	izmenise	izmeniserăm	izmeniserăți	izmeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să izmenesc	să izmenești	să izmenească	să izmenim	să izmeniți	să izmenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		izmenește			izmeniți
	negative		nu izmeni			nu izmeniți