jărui

Romanian

Etymology

From jar +‎ -ui.

Verb

a jărui (third-person singular present jăruiește, past participle jăruit) 4th conj.

1. to stir the burning coals

Conjugation

    conjugation of jărui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a jărui
gerund			jăruind
past participle			jăruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	jăruiesc	jăruiești	jăruiește	jăruim	jăruiți	jăruiesc
	imperfect	jăruiam	jăruiai	jăruia	jăruiam	jăruiați	jăruiau
	simple perfect	jăruii	jăruiși	jărui	jăruirăm	jăruirăți	jăruiră
	pluperfect	jăruisem	jăruiseși	jăruise	jăruiserăm	jăruiserăți	jăruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să jăruiesc	să jăruiești	să jăruiască	să jăruim	să jăruiți	să jăruiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		jăruiește			jăruiți
	negative		nu jărui			nu jăruiți