juncuț

Romanian

Etymology

From junc +‎ -uț.

Noun

juncuț m (plural juncuți)

1. diminutive of junc

Declension

Declension of juncuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) juncuț	juncuțul	(niște) juncuți	juncuții
genitive/dative	(unui) juncuț	juncuțului	(unor) juncuți	juncuților
vocative	juncuțule		juncuților