jurui

Romanian

Etymology

From jur +‎ -ui.

Verb

a jurui (third-person singular present juruiește, past participle juruit) 4th conj.

1. to promise solemnly

Conjugation

    conjugation of jurui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a jurui
gerund			juruind
past participle			juruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	juruiesc	juruiești	juruiește	juruim	juruiți	juruiesc
	imperfect	juruiam	juruiai	juruia	juruiam	juruiați	juruiau
	simple perfect	juruii	juruiși	jurui	juruirăm	juruirăți	juruiră
	pluperfect	juruisem	juruiseși	juruise	juruiserăm	juruiserăți	juruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să juruiesc	să juruiești	să juruiască	să juruim	să juruiți	să juruiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		juruiește			juruiți
	negative		nu jurui			nu juruiți