lăcătui

Romanian

Etymology

From lacăt +‎ -ui.

Verb

a lăcătui (third-person singular present lăcătuiește, past participle lăcătuit) 4th conj.

1. to padlock

Conjugation

    conjugation of lăcătui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a lăcătui
gerund			lăcătuind
past participle			lăcătuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	lăcătuiesc	lăcătuiești	lăcătuiește	lăcătuim	lăcătuiți	lăcătuiesc
	imperfect	lăcătuiam	lăcătuiai	lăcătuia	lăcătuiam	lăcătuiați	lăcătuiau
	simple perfect	lăcătuii	lăcătuiși	lăcătui	lăcătuirăm	lăcătuirăți	lăcătuiră
	pluperfect	lăcătuisem	lăcătuiseși	lăcătuise	lăcătuiserăm	lăcătuiserăți	lăcătuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să lăcătuiesc	să lăcătuiești	să lăcătuiască	să lăcătuim	să lăcătuiți	să lăcătuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		lăcătuiește			lăcătuiți
	negative		nu lăcătui			nu lăcătuiți