lăutărel

Romanian

Etymology

From lăutar +‎ -el.

Noun

lăutărel m (plural lăutărei)

1. diminutive of lăutar

Declension

Declension of lăutărel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lăutărel	lăutărelul	(niște) lăutărei	lăutăreii
genitive/dative	(unui) lăutărel	lăutărelului	(unor) lăutărei	lăutăreilor
vocative	lăutărelule		lăutăreilor