lăutăriță

Romanian

Etymology

From lăutar +‎ -iță.

Noun

lăutăriță f (plural lăutărițe)

1. diminutive of lăutar

Declension

Declension of lăutăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) lăutăriță	lăutărița	(niște) lăutărițe	lăutărițele
genitive/dative	(unei) lăutărițe	lăutăriței	(unor) lăutărițe	lăutărițelor
vocative	lăutăriță, lăutărițo		lăutărițelor

References

• lăutăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN