landgrafat

Romanian

Etymology

From landgraf +‎ -at.

Noun

landgrafat n (plural landgrafaturi)

1. (dated) landgraviate

Declension

Declension of landgrafat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) landgrafat	landgrafatul	(niște) landgrafaturi	landgrafaturile
genitive/dative	(unui) landgrafat	landgrafatului	(unor) landgrafaturi	landgrafaturilor
vocative	landgrafatule		landgrafaturilor

References

• landgrafat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN