lecușor

Romanian

Etymology

From leac +‎ -ușor.

Noun

lecușor n (plural lecușoare)

1. diminutive of leac

Declension

Declension of lecușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lecușor	lecușorul	(niște) lecușoare	lecușoarele
genitive/dative	(unui) lecușor	lecușorului	(unor) lecușoare	lecușoarelor
vocative	lecușorule		lecușoarelor

References

• lecușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN