legănior

Romanian

Etymology

From leagăn +‎ -ior.

Noun

legănior m (plural legănioare)

1. diminutive of leagăn

Declension

Declension of legănior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) legănior	legăniorul	(niște) legănioare	legănioarei
genitive/dative	(unui) legănior	legăniorului	(unor) legănioare	legănioarelor
vocative	legăniorule		legănioarelor

References

• legănior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN