mândrior

Romanian

Etymology

From mândru +‎ -ior.

Noun

mândrior m (plural mândriori)

1. diminutive of mândru

Declension

Declension of mândrior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mândrior	mândriorul	(niște) mândriori	mândriorii
genitive/dative	(unui) mândrior	mândriorului	(unor) mândriori	mândriorilor
vocative	mândriorule		mândriorilor

References

• mândrior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN