mântuire

Romanian

Etymology

From mântui +‎ -re.

Noun

mântuire f (plural mântuiri)

1. saving (religious)

Declension

Declension of mântuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mântuire	mântuirea	(niște) mântuiri	mântuirile
genitive/dative	(unei) mântuiri	mântuirii	(unor) mântuiri	mântuirilor
vocative	mântuire, mântuireo		mântuirilor