mânucă

Romanian

Etymology

From mână +‎ -ucă.

Noun

mânucă f (plural mânuci)

1. diminutive of mână

Declension

Declension of mânucă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mânucă	mânuca	(niște) mânuci	mânucile
genitive/dative	(unei) mânuci	mânucii	(unor) mânuci	mânucilor
vocative	mânucă, mânuco		mânucilor

References

• mânucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN