mânuriță

Romanian

Etymology

From mânuri +‎ -iță.

Noun

mânuriță f (plural mânurițe)

1. diminutive of mână; little hand

Declension

Declension of mânuriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mânuriță	mânurița	(niște) mânurițe	mânurițele
genitive/dative	(unei) mânurițe	mânuriței	(unor) mânurițe	mânurițelor
vocative	mânuriță, mânurițo		mânurițelor