măcăi

See also: Appendix:Variations of "macai"

Romanian

Etymology

From mac +‎ -ăi.

Verb

a măcăi (third-person singular present măcăie, past participle măcăit) 4th conj.

1. to quack

Conjugation

    conjugation of măcăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a măcăi
gerund			măcăind
past participle			măcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	măcăi	măcăi	măcăie	măcăim	măcăiți	măcăie
	imperfect	măcăiam	măcăiai	măcăia	măcăiam	măcăiați	măcăiau
	simple perfect	măcăii	măcăiși	măcăi	măcăirăm	măcăirăți	măcăiră
	pluperfect	măcăisem	măcăiseși	măcăise	măcăiserăm	măcăiserăți	măcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să măcăi	să măcăi	să măcăie	să măcăim	să măcăiți	să măcăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		măcăie			măcăiți
	negative		nu măcăi			nu măcăiți