măntăluță

Romanian

Etymology

From manta +‎ -ăluță.

Noun

măntăluță f (plural măntăluțe)

1. diminutive of manta; small mantle

Declension

Declension of măntăluță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) măntăluță	măntăluța	(niște) măntăluțe	măntăluțele
genitive/dative	(unei) măntăluțe	măntăluței	(unor) măntăluțe	măntăluțelor
vocative	măntăluță, măntăluțo		măntăluțelor