mănușel

Romanian

Etymology

From mănușă +‎ -el.

Noun

mănușel n (plural mănușele)

1. diminutive of mănușă

Declension

Declension of mănușel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mănușel	mănușelul	(niște) mănușele	mănușelele
genitive/dative	(unui) mănușel	mănușelului	(unor) mănușele	mănușelelor
vocative	mănușelule		mănușelelor