mărunți

Romanian

Etymology 1

From mărunt. Cf. also the rare or archaic variant mărunța, which may represent a Vulgar Latin *minūtiāre (compare archaic Italian minuzzare (cf. sminuzzare), French menuiser, Occitan menusar, archaic Spanish menuzar (cf. desmenuzar), Portuguese esmiuçar).

Pronunciation

• IPA^(key): /mə.runˈt͡si/

Verb

a mărunți (third-person singular present mărunțește, past participle mărunțit) 4th conj.

1. to cut or break into small pieces, mince, grind up

Conjugation

    conjugation of mărunți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mărunți
gerund			mărunțind
past participle			mărunțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mărunțesc	mărunțești	mărunțește	mărunțim	mărunțiți	mărunțesc
	imperfect	mărunțeam	mărunțeai	mărunțea	mărunțeam	mărunțeați	mărunțeau
	simple perfect	mărunții	mărunțiși	mărunți	mărunțirăm	mărunțirăți	mărunțiră
	pluperfect	mărunțisem	mărunțiseși	mărunțise	mărunțiserăm	mărunțiserăți	mărunțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mărunțesc	să mărunțești	să mărunțească	să mărunțim	să mărunțiți	să mărunțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mărunțește			mărunțiți
	negative		nu mărunți			nu mărunțiți

Related terms

• mărunțiș

Etymology 2

Inflected form of mărunt.

Pronunciation

• IPA^(key): /məˈrunt͡sʲ/

Adjective

mărunți

1. masculine plural of mărunt