măscui

Romanian

Etymology

From mască +‎ -ui.

Verb

a măscui (third-person singular present măscuiește, past participle măscuit) 4th conj.

1. (dated) to mask

Conjugation

    conjugation of măscui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a măscui
gerund			măscuind
past participle			măscuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	măscuiesc	măscuiești	măscuiește	măscuim	măscuiți	măscuiesc
	imperfect	măscuiam	măscuiai	măscuia	măscuiam	măscuiați	măscuiau
	simple perfect	măscuii	măscuiși	măscui	măscuirăm	măscuirăți	măscuiră
	pluperfect	măscuisem	măscuiseși	măscuise	măscuiserăm	măscuiserăți	măscuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să măscuiesc	să măscuiești	să măscuiască	să măscuim	să măscuiți	să măscuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		măscuiește			măscuiți
	negative		nu măscui			nu măscuiți