măturătură

Romanian

Etymology

From mătura +‎ -ătură.

Noun

măturătură f (plural măturături)

1. brooming

Declension

Declension of măturătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) măturătură	măturătura	(niște) măturături	măturăturile
genitive/dative	(unei) măturături	măturăturii	(unor) măturături	măturăturilor
vocative	măturătură, măturăturo		măturăturilor