mătura

See also: matura, Matura, mătură, and maturą

Romanian

Etymology

From mătură.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a mătura (third-person singular present mătură, past participle măturat) 1st conj.

1. to sweep

Conjugation

    conjugation of mătura (first conjugation, no infix)

infinitive			a mătura
gerund			măturând
past participle			măturat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mătur	mături	mătură	măturăm	măturați	mătură
	imperfect	măturam	măturai	mătura	măturam	măturați	măturau
	simple perfect	măturai	măturași	mătură	măturarăm	măturarăți	măturară
	pluperfect	măturasem	măturaseși	măturase	măturaserăm	măturaserăți	măturaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mătur	să mături	să măture	să măturăm	să măturați	să măture
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mătură			măturați
	negative		nu mătura			nu măturați

Derived terms

• măturar