măturare

Romanian

Etymology

From mătura +‎ -re.

Noun

măturare f (plural măturări)

1. sweep

Declension

Declension of măturare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) măturare	măturarea	(niște) măturări	măturările
genitive/dative	(unei) măturări	măturării	(unor) măturări	măturărilor
vocative	măturare, măturareo		măturărilor