magiun

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish معجون (macun), ultimately from Arabic مَعْجُون (maʕjūn).

Noun

magiun n (plural magiunuri)

1. jam

Declension

Declension of magiun

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) magiun	magiunul	(niște) magiunuri	magiunurile
genitive/dative	(unui) magiun	magiunului	(unor) magiunuri	magiunurilor
vocative	magiunule		magiunurilor