maimuța

Romanian

Verb

a maimuța (third-person singular present maimuțează, past participle maimuțat) 1st conj.

1. Obsolete form of maimuți.

Conjugation

    conjugation of maimuța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a maimuța
gerund			maimuțând
past participle			maimuțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	maimuțez	maimuțezi	maimuțează	maimuțăm	maimuțați	maimuțează
	imperfect	maimuțam	maimuțai	maimuța	maimuțam	maimuțați	maimuțau
	simple perfect	maimuțai	maimuțași	maimuță	maimuțarăm	maimuțarăți	maimuțară
	pluperfect	maimuțasem	maimuțaseși	maimuțase	maimuțaserăm	maimuțaserăți	maimuțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să maimuțez	să maimuțezi	să maimuțeze	să maimuțăm	să maimuțați	să maimuțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		maimuțează			maimuțați
	negative		nu maimuța			nu maimuțați

References

• maimuța in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN