mestecător

Romanian

Etymology

From mesteca +‎ -ător.

Noun

mestecător n (plural mestecătoare)

1. chewer

Declension

Declension of mestecător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mestecător	mestecătorul	(niște) mestecătoare	mestecătoarele
genitive/dative	(unui) mestecător	mestecătorului	(unor) mestecătoare	mestecătoarelor
vocative	mestecătorule		mestecătoarelor