mesteca

See also: mestecă

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin masticāre, present active infinitive of masticō. Doublet of mastica, a borrowing.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a mesteca (third-person singular present mestecă, past participle mestecat) 1st conj.

1. to chew, masticate

Conjugation

    conjugation of mesteca (first conjugation, no infix)

infinitive			a mesteca
gerund			mestecând
past participle			mestecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mestec	mesteci	mestecă	mestecăm	mestecați	mestecă
	imperfect	mestecam	mestecai	mesteca	mestecam	mestecați	mestecau
	simple perfect	mestecai	mestecași	mestecă	mestecarăm	mestecarăți	mestecară
	pluperfect	mestecasem	mestecaseși	mestecase	mestecaserăm	mestecaserăți	mestecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mestec	să mesteci	să mestece	să mestecăm	să mestecați	să mestece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mestecă			mestecați
	negative		nu mesteca			nu mestecați

Derived terms

• mestecare

Etymology 2

Inherited from Vulgar Latin *mixticāre, derived from Latin mixtus (“mixed”). Compare Aromanian misticari, Dalmatian mescur.

Verb

a mesteca (third-person singular present mestecă, past participle mestecat) 1st conj.

1. to mix

   Synonyms: amesteca, mește

Related terms

• mistreț