mișcământ

Romanian

Etymology

From mișca +‎ -ământ.

Noun

mișcământ n (plural mișcăminte)

1. (obsolete) movement

Declension

Declension of mișcământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mișcământ	mișcământul	(niște) mișcăminte	mișcămintele
genitive/dative	(unui) mișcământ	mișcământului	(unor) mișcăminte	mișcămintelor
vocative	mișcământule		mișcămintelor

References

• mișcământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN