miștocar

Romanian

Etymology

From mișto +‎ -ar, from Romani miśto (“well”).

Noun

miștocar m (plural miștocari)

1. (slang) mocker, scoffer

Declension

Declension of miștocar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) miștocar	miștocarul	(niște) miștocari	miștocarii
genitive/dative	(unui) miștocar	miștocarului	(unor) miștocari	miștocarilor
vocative	miștocarule		miștocarilor

Related terms

• mișto