mieuna

Romanian

Etymology

From miau.

Verb

a mieuna (third-person singular present miaună, past participle mieunat) 1st conj.

1. to meow

Conjugation

    conjugation of mieuna (first conjugation, no infix)

infinitive			a mieuna
gerund			mieunând
past participle			mieunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	miaun	miauni	miaună	mieunăm	mieunați	miaună
	imperfect	mieunam	mieunai	mieuna	mieunam	mieunați	mieunau
	simple perfect	mieunai	mieunași	mieună	mieunarăm	mieunarăți	mieunară
	pluperfect	mieunasem	mieunaseși	mieunase	mieunaserăm	mieunaserăți	mieunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să miaun	să miauni	să miaune	să mieunăm	să mieunați	să miaune
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		miaună			mieunați
	negative		nu mieuna			nu mieunați