milui

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic миловати (milovati), from Proto-Slavic *milovati, from *milъ (“nice, gentle”).

Verb

a milui (third-person singular present miluiește, past participle miluit) 4th conj.

1. to give alms
2. to show mercy

Conjugation

    conjugation of milui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a milui
gerund			miluind
past participle			miluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	miluiesc	miluiești	miluiește	miluim	miluiți	miluiesc
	imperfect	miluiam	miluiai	miluia	miluiam	miluiați	miluiau
	simple perfect	miluii	miluiși	milui	miluirăm	miluirăți	miluiră
	pluperfect	miluisem	miluiseși	miluise	miluiserăm	miluiserăți	miluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să miluiesc	să miluiești	să miluiască	să miluim	să miluiți	să miluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		miluiește			miluiți
	negative		nu milui			nu miluiți

Related terms

• milă
• milog
• milostiv