mințit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of minți.
Noun edit
mințit n (uncountable)
Declension edit
declension of mințit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) mințit | mințitul |
| genitive/dative | (unui) mințit | mințitului |
| vocative | mințitule | |
Verb edit
mințit (past participle of minți)
- past participle of minți