mințit

Romanian

Etymology

Past participle of minți.

Noun

mințit n (uncountable)

1. lying

Declension

declension of mințit (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mințit	mințitul
genitive/dative	(unui) mințit	mințitului
vocative	mințitule

Verb

mințit (past participle of minți)

1. past participle of minți