minți

See also: minti

Romanian

Etymology

Inherited from Latin mentīrī.

Pronunciation

• IPA^(key): /minˈt͡si/ (infinitive and 3rd person form)

• Audio:

  (file)

• IPA^(key): /mint͡sʲ/ (2nd person forms)

• Audio:

  (file)

Verb

a minți (third-person singular present minte, past participle mințit) 4th conj.

1. to lie (tell an untruth)

Conjugation

    conjugation of minți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a minți
gerund			mințind
past participle			mințit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mint	minți	minte	mințim	mințiți	mint
	imperfect	mințeam	mințeai	mințea	mințeam	mințeați	mințeau
	simple perfect	minții	mințiși	minți	mințirăm	mințirăți	mințiră
	pluperfect	mințisem	mințiseși	mințise	mințiserăm	mințiserăți	mințiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mint	să minți	să mintă	să mințim	să mințiți	să mintă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		minte			mințiți
	negative		nu minți			nu mințiți

Derived terms

• dezminți
• mințire

Related terms

• minciună
• mințitor
• minte