minciuni

Romanian

Etymology 1

Noun

minciuni f pl

1. plural of minciună

Etymology 2

From minciună.

Verb

a minciuni (third-person singular present minciunește, past participle minciunit) 4th conj.

1. to lie

Conjugation

    conjugation of minciuni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a minciuni
gerund			minciunind
past participle			minciunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	minciunesc	minciunești	minciunește	minciunim	minciuniți	minciunesc
	imperfect	minciuneam	minciuneai	minciunea	minciuneam	minciuneați	minciuneau
	simple perfect	minciunii	minciuniși	minciuni	minciunirăm	minciunirăți	minciuniră
	pluperfect	minciunisem	minciuniseși	minciunise	minciuniserăm	minciuniserăți	minciuniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să minciunesc	să minciunești	să minciunească	să minciunim	să minciuniți	să minciunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		minciunește			minciuniți
	negative		nu minciuni			nu minciuniți