miorlăi

Romanian

Etymology

From miorlau (“meow”) +‎ -ăi, of onomatopoetic origin.

Pronunciation

• IPA^(key): /mjor.ləˈi/

Verb

a miorlăi (third-person singular present miorlăie, past participle miorlăit) 4th conj.

1. (of cats) to meow
2. (transitive, reflexive, figurative, depreciative) to waul

Conjugation

    conjugation of miorlăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a miorlăi
gerund			miorlăind
past participle			miorlăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	miorlăi	miorlăi	miorlăie	miorlăim	miorlăiți	miorlăie
	imperfect	miorlăiam	miorlăiai	miorlăia	miorlăiam	miorlăiați	miorlăiau
	simple perfect	miorlăii	miorlăiși	miorlăi	miorlăirăm	miorlăirăți	miorlăiră
	pluperfect	miorlăisem	miorlăiseși	miorlăise	miorlăiserăm	miorlăiserăți	miorlăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să miorlăi	să miorlăi	să miorlăie	să miorlăim	să miorlăiți	să miorlăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		miorlăie			miorlăiți
	negative		nu miorlăi			nu miorlăiți

Synonyms

• mieuna

References

• miorlăi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)