mireț

Romanian

Etymology

From mire +‎ -eț.

Noun

mireț m (plural mireți)

1. diminutive of mire

Declension

Declension of mireț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mireț	mirețul	(niște) mireți	mireții
genitive/dative	(unui) mireț	mirețului	(unor) mireți	mireților
vocative	mirețule		mireților

References

• mireț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN