mirui
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Old Church Slavonic мировати (mirovati).
Verb
edita mirui (third-person singular present miruiește, past participle miruit) 4th conj.
- (Christianity) to anoint
Conjugation
edit conjugation of mirui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mirui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | miruind | ||||||
| past participle | miruit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | miruiesc | miruiești | miruiește | miruim | miruiți | miruiesc | |
| imperfect | miruiam | miruiai | miruia | miruiam | miruiați | miruiau | |
| simple perfect | miruii | miruiși | mirui | miruirăm | miruirăți | miruiră | |
| pluperfect | miruisem | miruiseși | miruise | miruiserăm | miruiserăți | miruiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să miruiesc | să miruiești | să miruiască | să miruim | să miruiți | să miruiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | miruiește | miruiți | |||||
| negative | nu mirui | nu miruiți | |||||