monotoniza
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French monotoniser.
Verb edit
a monotoniza (third-person singular present monotonizează, past participle monotonizat) 1st conj.
- to monotonize
Conjugation edit
conjugation of monotoniza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a monotoniza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | monotonizând | ||||||
| past participle | monotonizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | monotonizez | monotonizezi | monotonizează | monotonizăm | monotonizați | monotonizează | |
| imperfect | monotonizam | monotonizai | monotoniza | monotonizam | monotonizați | monotonizau | |
| simple perfect | monotonizai | monotonizași | monotoniză | monotonizarăm | monotonizarăți | monotonizară | |
| pluperfect | monotonizasem | monotonizaseși | monotonizase | monotonizaserăm | monotonizaserăți | monotonizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să monotonizez | să monotonizezi | să monotonizeze | să monotonizăm | să monotonizați | să monotonizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | monotonizează | monotonizați | |||||
| negative | nu monotoniza | nu monotonizați | |||||